Lucid intr-o lume confuza,
Sau pur si simplu… defect?
Greseste cine acuza,
Sau cine se crede perfect?

Ma leaga probleme ciudate
Si-ngroasa funia stransa
Pe brate legate la spate
Ce-n suflet aproape-i ajunsa.

Vreau sa cedez dar nu-mi permit
Sa fug cu sufletul lovit
Din calea mortii ei de viatza
Nu sunt obisnuit paiata
Si de-aia mi-am inchis atunci
Cel suflet ce acum l-arunci
Si-l tavalesti pe jos… prin tina…
‘Dea dracu daca am vreo vina…

Nu stiu ce vrei… ce cauti… nici…
Dar de… prin rau… din tine vrei scapare…
Si daca-n sacrificii gasesti vreo alinare…
Mielul ispasitor nu-l vei gasi aici.

Aici asteapta pasnic, rabdator,
Nu suparat, caci te cunoaste…
Stie ca pentru tine… calci pe moaste…
Sa te decizi: prieten? tradator?

De n-oi citi… n-oi intelege…
De-oi intelege… om vedea…
Din scris povatza de-oi alege…
Mi-oi da dreptate… te-oi calma…

.

toate trece… ca in viata se intampla si lucruri de cacat… unele mai mari…altele mai mici… si altele niste porcarii minore cu care nici nu merita sa iti bati capul dar care pe moment par catastrofe… da’ lasa ca ti-oi da tu seama si de asta cand te-oi obisnui cu ele…

Vedea-te-as mort in camera din dos…

Aia…o stii tu… fara geamuri…

Si calul ce te-o trage… rapciogos…

Fugind de langa dric scapat din hamuri.

Sub racla ta din sticla inegrita

Sa-ti… cante… dulce… o pisica

Dormir-ai cu oglinda dezvelita

Si-n pumn sa ai moneda cea mai mica…

In loc de bocitoare… de iele sa ai parte…

Si-n loc de flori s-ai funie-nodata

Ce nu-ti da pace nici in crunta moarte…

Secar-ar pentru tine apa… toata…

-

(pfff… nu urasc pe nimeni… dar am vrut sa scriu o poezie cu ura… a iesit un fel de blestem… evil shit…)

De ce sunt unii oameni rai?
Ce-i face din catei dulai?
Am fost eu martor… se-nsera…
Si lumea-ntreaga tremura…
Nici unul nu simteam…

Intr-un tacut si gol tramvai
Un om tacut… bogat la trai,
Trei veseli copilasi… tigani…
Si eu… trecand buimac prin ani…
Stam totzi si… existam…

Se-mping si tipa fericiti
Copiii trei… neimblanziti…
Vorbesc ciudat… pe limba lor,
Si-un dor zaresc in ochii lor…
Ce-mi cere sa ghicesc.

Ei nu mai sunt demult copii,
Pe umeri duc poveri pustii
Fug tati si mame printre ani…
Ghicesc… copiii sunt orfani…
Si soarta le-o jelesc.

O soapta si nimic mai mult,
Un gand din anii de demult,
Unul din ei i-a pomenit
Si-acuma toti si-au amintit…
Si lacrimile curg…

Tacutul… micul om.. bogat…
Intoarce capul deranjat
Nu poate sa-si supuna ura
Si omenia… si natura…
Isi pierde-ntr-un amurg…

Acuma stiu de ce sunt rai
Dulaii pe-ale vietii cai…
Traiesc cu sufletul murind
Si-n loc de mila noastra… simt…
Picioarele lovind…

.
Treaba reala… mi-a deschis ochii la chestii la care nu ma gandisem pana acum… m-am pus in locu’ lor… si era nashpa…

Ne face oameni… sa traim

Sa fim cu lumea… buni… si rai…

Sa batem ale lumii cai…

Si sa ne… stingem… sa murim.

-

De ce ne-am chinui prea tare

Lor… cei ce vor urma…

Cand steaua-albastra arde-n zare…

Sa le lasam si lor ceva?

-

Le vom lasa… doar sa primeasca…

Mandria grea de-a fi roman

Sa-si aminteasca… sa jeleasca…

Pieirea unui neam strabun

Ce nu se-nchina in furtuna

Trecand prin sabie si tun

Dar reuseste sa-l rapuna

Al banului insemn pagan…

-

De veti lasa uitati in vant

Trecutii vostrii sa dispara

S-or rasuci toti in mormant

Si va vor renega ca tara…

Nu vindeti vechile-nvatari

Pe banii ce-i gustati in zari

Ne-ncearca, tara, vreme grea…

Ia sa vedem… om rezista?

-

Ma zgarma o dilema… ca om care lucreaza in domeniul economic sunt bucuros ca intram in U.E. … dar ca om crescut asa…mai simplu… calarasean mai exact… as prefera sa se mentina stilul de viata… identitatea ca roman… sa nu ne bage astia pe gat cum sa taiem porcu’ sau un pom sau cum sa cultivam nustiuce… sau sa nu ne jelim mortul in casa ca nu vor ei… Practic mi-e frica sa nu ajungem straini prosti… ca tre’ sa recunoasteti… strainii sunt prosti rau frate… in momentu’ cand nu mai ai griji nu mai evoluezi… si daca n-o sa mai fie grea viata… n-o sa mai fie nici frumoasa… As putea sa aberez aci 3 pagini da’ n-am chef… intzelegeti voi ce vreau sa zic… sper… daca nu… MERITATI SA DEVENITI STRAINI PROSTI =))

…Si stau in usa vietii
Privind asa… buimac
Dar nu se vad peretii
Si n-am puteri… si tac…

Din fata mea ma cheama
Un dom’Tudone-adult
Un domn fara de teama
Cu zambetul ocult

Ma uit apoi in spate…
Copilul cel din mine
Bolnav si trist se zbate
Priveste cu rusine

Muntii pe pieptu-mi pica
Domnul ma ispiteste
Imima-mi se despica…
Copilul ma jeleste

Pasesc timid spre domnul
C-asa e firul vietii
Si trist renunt la somnul
Din ceatza diminetii

Intoarce capul… trist…
Copilul de rusine
Eu cresc… dar plang la Hrist…
“In somn adu-l la mine”

-
(v-a fost vreodata asa dor de ceva incat sa va culcati gandindu-va la lucrul ala sperand ca asta o sa visati?… macar acolo sa se intample ce-ati vrea… nu stiu daca va e cunoscut sentimentul… da’ e al dracului de nashpa… asta e una din poeziile care ma apasa cel mai mult…)

Stau intr-un han si scriu pe-o foaie

Sunt singur si ma duce-un gand

La suprafata unde-i ploaie

Si-n ploaie ingeri lacrimand

-

In jurul lor puhoi de lume

De oameni care trec grabind

Puhoi de fete fara nume

Ce trec prin viata nefiind

-

Si trec si eu ca ei prin viata

Si la sfarsit ma sfarm in vant

Si peste ani in a mea fata

Vad beciul ce mi-a fost mormant

(sweet home hanu cu tei…………… + skol)

Mi-adun puterile sleite

Pun tocul pe hartie, scriu,

Din tot ce-a fost si va sa fie

Si tot ce e si eu nu stiu.

-

Si ochii-mi mor dar mana scrie

Povesti din mintile pustii

Ca niste palide sicrie

A celor ce au fost copii

-

Aduc nestirea-n cunostinta

Cu-un vers varsand-o-n fata mea

Si se transforma in fiinta

Nestirea pe hartia mea

-

Si totusi n-am credinta tare

Si nu-mi dau seama ca ce scriu

Arata adevar mai mare

Decat ce-nvat de cand ma stiu.

Se schimba, se zbate si-l doare

Deloc de tot dimprejur

Si-l doare si-o parte ii moare

Si-apune-n orijontul de-azur

-

Renaste, renasterea doare

Si ea la fel ca demult

Si nici nu-si da seama dar moare

Doar sa renasca-n ocult

-

Ocultul mai tare il doare

Renunta usor si la el

In suflet ocultul ii moare

Si-apoi se increde in Miel

-

Si Mielul, el singur nu-l doare

Prin Miel el se uita pe el

Si-n numele Mielului moare

Doar pentru-a ajunge la El…

(cica degeaba…)

Pasta de pix pe foaie se insira,
Am apa-n jur, prieten bun…
Si-o lumanare care ma inspira
Si totusi n-am habar ce-ti spun.

Nu-s sincer, n-am mai stat cu tine
Demult de vorba ca pe-atunci
Cand vodka ne curgea prin vine
Dar mintii tot nu da porunci.

Au… curs… demult acele vremuri,
Si curge doar sudoarea fruntii
Acum cand tu timid te tremuri
Si eu gandesc c-o sa misc muntii.

As vrea sa-ntorc vremurile-alea
Cand mi-ajungea un singur laur
Dar nu mai pot, caci asta-i calea
De vreau sa schimb Plumbul in Aur…

(tot cu dedicatzie pt cineva)

Lumina de-afara dispare treptat,
Horatiu vorbeste de dragoste trist,
Citeaza poetu-ala mort si uitat
Ce merge calare pe ingeri la Hrist.

Vorbeste Horatiu cu moartea cea rece
Si-o-ntreaba Horatiu ce ar simti
De… si pentru ea timpu-ar trece…
Si de-ar avea mama… si-aceasta-ar muri…

In Horatiu vorbesc Nichita si Paca
Lumina de-afara deja e pe duca
Si stau pe-ntuneric… treimea-nteleg
Si-aceasta-nvatare… (n-o uit)… in versuri o leg…

Lumina de-afara acuma s-a dus
Teodor pe ingeri seile-a pus
Si-mi spune Horatiu ca-s chingile stranse
Dar eu ma opresc s-ascult vorbe planse.

(… pur si simplu tare Horatiu asta… )