Ne face oameni… sa traim

Sa fim cu lumea… buni… si rai…

Sa batem ale lumii cai…

Si sa ne… stingem… sa murim.

-

De ce ne-am chinui prea tare

Lor… cei ce vor urma…

Cand steaua-albastra arde-n zare…

Sa le lasam si lor ceva?

-

Le vom lasa… doar sa primeasca…

Mandria grea de-a fi roman

Sa-si aminteasca… sa jeleasca…

Pieirea unui neam strabun

Ce nu se-nchina in furtuna

Trecand prin sabie si tun

Dar reuseste sa-l rapuna

Al banului insemn pagan…

-

De veti lasa uitati in vant

Trecutii vostrii sa dispara

S-or rasuci toti in mormant

Si va vor renega ca tara…

Nu vindeti vechile-nvatari

Pe banii ce-i gustati in zari

Ne-ncearca, tara, vreme grea…

Ia sa vedem… om rezista?

-

Ma zgarma o dilema… ca om care lucreaza in domeniul economic sunt bucuros ca intram in U.E. … dar ca om crescut asa…mai simplu… calarasean mai exact… as prefera sa se mentina stilul de viata… identitatea ca roman… sa nu ne bage astia pe gat cum sa taiem porcu’ sau un pom sau cum sa cultivam nustiuce… sau sa nu ne jelim mortul in casa ca nu vor ei… Practic mi-e frica sa nu ajungem straini prosti… ca tre’ sa recunoasteti… strainii sunt prosti rau frate… in momentu’ cand nu mai ai griji nu mai evoluezi… si daca n-o sa mai fie grea viata… n-o sa mai fie nici frumoasa… As putea sa aberez aci 3 pagini da’ n-am chef… intzelegeti voi ce vreau sa zic… sper… daca nu… MERITATI SA DEVENITI STRAINI PROSTI =))

…Si stau in usa vietii
Privind asa… buimac
Dar nu se vad peretii
Si n-am puteri… si tac…

Din fata mea ma cheama
Un dom’Tudone-adult
Un domn fara de teama
Cu zambetul ocult

Ma uit apoi in spate…
Copilul cel din mine
Bolnav si trist se zbate
Priveste cu rusine

Muntii pe pieptu-mi pica
Domnul ma ispiteste
Imima-mi se despica…
Copilul ma jeleste

Pasesc timid spre domnul
C-asa e firul vietii
Si trist renunt la somnul
Din ceatza diminetii

Intoarce capul… trist…
Copilul de rusine
Eu cresc… dar plang la Hrist…
“In somn adu-l la mine”

-
(v-a fost vreodata asa dor de ceva incat sa va culcati gandindu-va la lucrul ala sperand ca asta o sa visati?… macar acolo sa se intample ce-ati vrea… nu stiu daca va e cunoscut sentimentul… da’ e al dracului de nashpa… asta e una din poeziile care ma apasa cel mai mult…)

Stau intr-un han si scriu pe-o foaie

Sunt singur si ma duce-un gand

La suprafata unde-i ploaie

Si-n ploaie ingeri lacrimand

-

In jurul lor puhoi de lume

De oameni care trec grabind

Puhoi de fete fara nume

Ce trec prin viata nefiind

-

Si trec si eu ca ei prin viata

Si la sfarsit ma sfarm in vant

Si peste ani in a mea fata

Vad beciul ce mi-a fost mormant

(sweet home hanu cu tei…………… + skol)

Mi-adun puterile sleite

Pun tocul pe hartie, scriu,

Din tot ce-a fost si va sa fie

Si tot ce e si eu nu stiu.

-

Si ochii-mi mor dar mana scrie

Povesti din mintile pustii

Ca niste palide sicrie

A celor ce au fost copii

-

Aduc nestirea-n cunostinta

Cu-un vers varsand-o-n fata mea

Si se transforma in fiinta

Nestirea pe hartia mea

-

Si totusi n-am credinta tare

Si nu-mi dau seama ca ce scriu

Arata adevar mai mare

Decat ce-nvat de cand ma stiu.

Se schimba, se zbate si-l doare

Deloc de tot dimprejur

Si-l doare si-o parte ii moare

Si-apune-n orijontul de-azur

-

Renaste, renasterea doare

Si ea la fel ca demult

Si nici nu-si da seama dar moare

Doar sa renasca-n ocult

-

Ocultul mai tare il doare

Renunta usor si la el

In suflet ocultul ii moare

Si-apoi se increde in Miel

-

Si Mielul, el singur nu-l doare

Prin Miel el se uita pe el

Si-n numele Mielului moare

Doar pentru-a ajunge la El…

(cica degeaba…)

Pasta de pix pe foaie se insira,
Am apa-n jur, prieten bun…
Si-o lumanare care ma inspira
Si totusi n-am habar ce-ti spun.

Nu-s sincer, n-am mai stat cu tine
Demult de vorba ca pe-atunci
Cand vodka ne curgea prin vine
Dar mintii tot nu da porunci.

Au… curs… demult acele vremuri,
Si curge doar sudoarea fruntii
Acum cand tu timid te tremuri
Si eu gandesc c-o sa misc muntii.

As vrea sa-ntorc vremurile-alea
Cand mi-ajungea un singur laur
Dar nu mai pot, caci asta-i calea
De vreau sa schimb Plumbul in Aur…

(tot cu dedicatzie pt cineva)

Lumina de-afara dispare treptat,
Horatiu vorbeste de dragoste trist,
Citeaza poetu-ala mort si uitat
Ce merge calare pe ingeri la Hrist.

Vorbeste Horatiu cu moartea cea rece
Si-o-ntreaba Horatiu ce ar simti
De… si pentru ea timpu-ar trece…
Si de-ar avea mama… si-aceasta-ar muri…

In Horatiu vorbesc Nichita si Paca
Lumina de-afara deja e pe duca
Si stau pe-ntuneric… treimea-nteleg
Si-aceasta-nvatare… (n-o uit)… in versuri o leg…

Lumina de-afara acuma s-a dus
Teodor pe ingeri seile-a pus
Si-mi spune Horatiu ca-s chingile stranse
Dar eu ma opresc s-ascult vorbe planse.

(… pur si simplu tare Horatiu asta… )

Licoarea-i pe masa, si-i zgomot in jur
Sunt singur dar sunt iarasi acasa
Si dor mi-a fost tare de hanul meu pur
Si simt ca ma simte de tei neagra masa.

Mi-e sila de un singur nume -
Eminovici – cel ce-a ales
Sa duca-al teiului renume
Dar niciodata n-a-nteles
Ca teiul te scrie pe tine
Si niciodata tu pe el
Si-acum sadeste teiu-n mine
Ce n-a sadit vre-odata-n el
Nici in urmasii lui vreodata
Nici in “poeti” calaraseni
Culcati pe lauri de vre-o gloata
De “onorabili” cetateni.

Nu sunt poet, caci nimeni vreodata
Nu va-ntelege ce scriu eu.
Doar eu gandesc in rima mea codata
Si-am mintea mea de sfant ateu

Nu vreau sa-nvat de poezie “culta”
Prefer in rime sa doinesc
Caci mintea mea si rima sluta
In veci nu se mai intalnesc

Si spun poetilor ce poarta
Natura-n vers si teiul pur
“Natura canta doar de-i moarta!
De ipocriti o doare-n cur!!!”

(asta e cu dedicatie pentru cineva fals…nu e momentul sa spun pentru cine…poate mai tarziu…)

Clopotnita jeleste
Ei pleaca toti la pas…
Si plang… si miseleste…
Il mint toti intr-un glas.

Nu stie… doarme-n pace…
L-or pune in mormant
Si nimeni nu va face
Tacutul juramant
Sa-l tina minte maine.
Si-atunci va fi uitat…
Si-n loc de vin si paine
El va gusta pacat.

Cortegiul negru pleaca inavaluit de mila,
Un clopot vechi si greu ii bate bun ramas,
Ma uit la mincinosi… ma urc in lift cu sila
Si pun un gand pe-o foaie caci am ajuns acas.

(…asta e reactia mea cand am privit prima inmormantare in mod obiectiv… cata mancatorie de kkt si prefacatorie poa’ sa fie acolo…)

Si pentru ca de ceva timp am observat ca nu mai scriu nimic din stresurile mele am decis sa le impart cu lumea… Scopul e sa adun pareri daca sa continui sau sa ma las pagubash… O sa pun aci doar cateva din ultimele stresuri trecute pe foaie…