…Si stau in usa vietii
Privind asa… buimac
Dar nu se vad peretii
Si n-am puteri… si tac…

Din fata mea ma cheama
Un dom’Tudone-adult
Un domn fara de teama
Cu zambetul ocult

Ma uit apoi in spate…
Copilul cel din mine
Bolnav si trist se zbate
Priveste cu rusine

Muntii pe pieptu-mi pica
Domnul ma ispiteste
Imima-mi se despica…
Copilul ma jeleste

Pasesc timid spre domnul
C-asa e firul vietii
Si trist renunt la somnul
Din ceatza diminetii

Intoarce capul… trist…
Copilul de rusine
Eu cresc… dar plang la Hrist…
“In somn adu-l la mine”

-
(v-a fost vreodata asa dor de ceva incat sa va culcati gandindu-va la lucrul ala sperand ca asta o sa visati?… macar acolo sa se intample ce-ati vrea… nu stiu daca va e cunoscut sentimentul… da’ e al dracului de nashpa… asta e una din poeziile care ma apasa cel mai mult…)